deja vu – campania
Autonomia teritoriala, dictatura, bau baul influentelor imperialiste, terorismul inclusiv cel financiar, scenarii oculte despre segregarea nationala, dreptate pentru saraci, promisiuni irealizabile, plase cu faina si ulei, cozonaci la azilele de batrani, batai si ochi scosi in crasme, scuipat si spoirea urbana cu afise si bannere, bani promisi pentru agricultura, cultura, invatamant, sanatate, vanzarea tarii pe nimic, falimentul natiunii, emailuri si telefoane otravite, dezbateri fulminante si colerice pe sticla, jigniri si injuraturi, barfe zvonuri subversive, pupatul moastelor, criza, gripa noua, stegulete, sarmale, intrebari pe sub sau peste rama ochelarilor (va amintiti probabil: “Credeti in D-zeu d-le Iliescu?”), dosare secrete, bani spalati si cred ca nici o treime din elementele ce coloreaza campania electorala nu au fost enumerate. Aceleasi teme, aceiasi oameni, aceleasi minciuni, aceleasi mase manevrate speriate de ceea ce ar insemna sa nu le castige favoritul. Aceasta este limita abordarilor din campanie un fel de razboi primitiv si visceral fara esenta plin doar de otrava, mizerie, indolenta si dispret pentru omul de langa mine. Invariabil aceasta abordare va avea suisuri si coborasuri, momente de maxima tensiune, care vor strica linistea sociala in preajma postului lovind chiar si in spiritul Craciunului. Ne lipseste decenta, sobrietatea, judecata rece, neimplicarea partizana a presei, respectul reciproc, acceptarea evidentei, autocontrolul. Aceasta e carisma unui popor nevrotic, partizan si implicat, a carui tensiune si respiratie creste in campanie, care stie de toate dar nu face nimic bine care arata cu degetul mizeria altora fara sa-si vada unghiile murdare si degetele nespalate. De ce trebuie sa participam astfel, de ce nu putem privi si judeca spectacolul, ce ne lipseste sa privim lucrurile cu normalitatea omului care isi vede de treburile lui in fiecare zi? Mi-e greu sa dau sfaturi insa educatia, civilizatia si evident rabdarea de a asculta, a judeca nu sunt elemente mentale forte ale noastre. Patetici, emotivi, naivi, ingrati si influentabili suntem victimele repetitive ale campaniilor politice si acelorasi eminente cenusii, practic suntem ceea ce ne dorim, parafrazandu-l pe fanus neagu: niste mioritici!
