eternul 15 martie

In fiecare an aproape ca din senin evenimentele se precipita de ziua maghiarilor de pretutindeni. Si ca sa fiu clar inteles nu exclud o oarecare lipsa de obiectivitate in ceea ce afirm. Afirmarea identitatii nationale, apartenenta culturala este inalienabila pentru un popor si nu poate fi contestata (fie ca e vorba de ungurii si secuii din Ardeal si Slovacia, sau de Moldovenii de dincolo de Prut sau cei din Basarabia. Insa a incerca reiterari nationaliste indiferent care sunt acelea reprezinta acum aberatii care tin de o isterie a istoriei (ce joc de cuvinte). As propune un exercitiu de imaginatie: alipirea Moldovei la “patria muma” cum le place la multi sa zica, ce ar insemna altceva decat imense probleme economice care pentru un stat falit si nenumarate probleme insurmontabile. Mai mult cum s-ar transpune noua “minoritate” rusa in stat. Pe langa maghiari si tigani, rusii reprezinta singura piesa care lipseste pentru a avea cea mai pestrita compozitie. Cativa extremisti maghiari fac circ an de an si ma gandesc cum am sarbatori marea revolutie din octombrie. Desigur sunt probleme mai serioase de discutat dar as incerca si un al doilea exercitiu de imaginatie: ce naiba s-ar face ungurii cu atitia romani daca iar pricopsi cineva cu ardealul ce il tot plang. Cred ca nici noi, nici ei nu mai suntem atat de prosti sa ne legam la cap fara rost intr-o lume in care globalizarea (din pacate), UE functioneaza dupa alte reguli iar ceea ce invoca acesti dinozauri (animale preistorice cu corp mare, cap mic) nu inseamna decat anarhie, insecuritate, calitatea vietii scazute, etc. Se vede cu ochiul liber ce inseamna experimentul american numit Kosovo (oare chiar asta isi doresc secuii ?- nu e suficient sa te albanizezi astfel incat nici albanezii sa nu te vrea). Chiar nu am invatat ca inainte de a invata sa vorbim o limba suntem intai oameni, apoi crestini ca avem aceleasi teluri in viata oriunde am trai iar limba si nationalitatea reprezinta o apartententa culturala si istorica care reprezinta o parte a identitatii fiecaruia si nu un atribut al proprietatii sau ideologiilor. Revenind totusi la 15 martie nu pot decat sa constat ca desi in multe tari maghiarii isi sarbatoresc ziua natiunii in mod onest si normal (desi nostalgii se nasc oriunde), in fiecare an la noi caposii considera ca aceasta zi e o zi a revendicarilor nationaliste, revendicari care sunt transformate etern intro atitudine iredentista, nationalista si in final arata ca o fotografie zgariata cu personaje stranii dintr-un album vechi aruncat intr-un colt al podului constintei noastre.