lichelism sau elitism patologic

Acest popor isi pierde constiinta si uita ca este o natiune.
Ce ma determina sa scriu aceste randuri: LICHELELE (politicienii -galben, rosii, portocalii, verzi ca sa-i numesc pe toti cei care s-au infruptat din ciolan) s-au trezit cu buzunarul gol si nu mai vor fi finantati sa guverneze intr-o eterna puturoasa gaura bugetara devoratoarea dar si generatoarea unei economii aservite. LIDERII SINDICALI precum babele care scuipa cand vorbesc, isterici si totali imorali in cerintele lor (care pana acum nu au facut decat sa zboare si sa bazaie in cercuri mirosindu-si patrimoniu desantat, puturos), s-au aservit partidelor precum cocotele de pe trotuar torpiland resursele economiei si asa slabite – pensiile si salariile minime ale bugetarilor sunt mai mari decat acelasi salar minim din domeniul privat, existenta salariilor compensate pentru bugetari (absolut aberant) de parca ei ar trai in alta tara sau alta economie, intrarea in sistemul privat e vazuta ca o pedeapsa (nu numai sa nu cheltui tu banii, ci mai mult sa-i dai altora?!) iar ei se considera ca si nu ar avea nicio alta calificare profesionala decat aceia de birocrat – e aberant sau auzi ca unii cer spor de lucru la calculator, de ce nu si spor de pix?-. APARATUL DE STAT (nu mers, nu guvernat) reprezentat de guvernarea de la nivel central si local – format din oameni manjiti politic, aserviti, incompetenti sa functioneze intr-un mediu concurential, competitiv, avizi de guvernare prin praduire, reprezentand in fapt un organism corupt in toata structura sa de conducere prin insasi modul in care acesti oameni sunt „numiti”. Si daca am ajuns aici poate ca am uitat-o pe maria sa JUSTITIA care nu e oarba, ci chioara, mai marii BISERICII (oare de ce trebuie 12 ani sa faci religie in scoala si sa inveti an de an acelasi lucru ca un cre(s)tin indoctrinat) pusi si ei pe capatuiala – oare ce impozite platesc institutiile bisericesti – sunt ele parte componenta a statului, sau traim intr-un un stat religios – asta sigur ne-ar arunca inapoi in evul mediu. Iar acum cand privesc ceea ce am scris cu majuscule pot sa constat ca toti cei nominalizati reprezentau acum 20 de ani nomenclatura comunista iar acum reprezinta prin cei nou veniti dar alipiti acestor „inalte valori morale” reprezinta nomenclatura elitist-lichelista. Foarte sofisticata argumentatie insa totusi cred ca pensionarii, asistentele medicale, doctorii, profesorii, functionarii, politistii, judecatorii s.a.m.d. merita fie platiti decent si onest corelat cu veniturile din economia privata si nu sa fie o masa de manevra politica la cheremul acestor cavaleri de sub falnica flamura a coruptiei.

Reclame

eternul 15 martie

In fiecare an aproape ca din senin evenimentele se precipita de ziua maghiarilor de pretutindeni. Si ca sa fiu clar inteles nu exclud o oarecare lipsa de obiectivitate in ceea ce afirm. Afirmarea identitatii nationale, apartenenta culturala este inalienabila pentru un popor si nu poate fi contestata (fie ca e vorba de ungurii si secuii din Ardeal si Slovacia, sau de Moldovenii de dincolo de Prut sau cei din Basarabia. Insa a incerca reiterari nationaliste indiferent care sunt acelea reprezinta acum aberatii care tin de o isterie a istoriei (ce joc de cuvinte). As propune un exercitiu de imaginatie: alipirea Moldovei la „patria muma” cum le place la multi sa zica, ce ar insemna altceva decat imense probleme economice care pentru un stat falit si nenumarate probleme insurmontabile. Mai mult cum s-ar transpune noua „minoritate” rusa in stat. Pe langa maghiari si tigani, rusii reprezinta singura piesa care lipseste pentru a avea cea mai pestrita compozitie. Cativa extremisti maghiari fac circ an de an si ma gandesc cum am sarbatori marea revolutie din octombrie. Desigur sunt probleme mai serioase de discutat dar as incerca si un al doilea exercitiu de imaginatie: ce naiba s-ar face ungurii cu atitia romani daca iar pricopsi cineva cu ardealul ce il tot plang. Cred ca nici noi, nici ei nu mai suntem atat de prosti sa ne legam la cap fara rost intr-o lume in care globalizarea (din pacate), UE functioneaza dupa alte reguli iar ceea ce invoca acesti dinozauri (animale preistorice cu corp mare, cap mic) nu inseamna decat anarhie, insecuritate, calitatea vietii scazute, etc. Se vede cu ochiul liber ce inseamna experimentul american numit Kosovo (oare chiar asta isi doresc secuii ?- nu e suficient sa te albanizezi astfel incat nici albanezii sa nu te vrea). Chiar nu am invatat ca inainte de a invata sa vorbim o limba suntem intai oameni, apoi crestini ca avem aceleasi teluri in viata oriunde am trai iar limba si nationalitatea reprezinta o apartententa culturala si istorica care reprezinta o parte a identitatii fiecaruia si nu un atribut al proprietatii sau ideologiilor. Revenind totusi la 15 martie nu pot decat sa constat ca desi in multe tari maghiarii isi sarbatoresc ziua natiunii in mod onest si normal (desi nostalgii se nasc oriunde), in fiecare an la noi caposii considera ca aceasta zi e o zi a revendicarilor nationaliste, revendicari care sunt transformate etern intro atitudine iredentista, nationalista si in final arata ca o fotografie zgariata cu personaje stranii dintr-un album vechi aruncat intr-un colt al podului constintei noastre.

cumetriile din primarie

Pas cu pas si evenimentele din ultimul timp confirma un lucru care este bine stiut insa din pacate imposibil de probat. Despre ce este vorba? Au fost de ajuns doua ninsori sa vedem ca licitatiile privind dezapezirea au fost un „fas” prin care se justifica plecarea unor bani din saracul buget local pe nimica. Nu mai este nevoie de nici o dovada pentru o astfel de afirmatie intrucat oricine a vazut acest lucru cu ochiul liber. Mai mult decat atat, cu tupeu utilajele in loc sa intre in teren in intervalul mai putin aglomerat de la 5 la 7 si apoi de la 9 au inceput sa incurce circulatia pentru a-si simula prezenta dupa cafeaua de dimineata. Si cu asta am terminat cu o categorie in care edilii primariei arunca cu banii publici in favoritii lor sau colegii politici. Pornit ca o mare actiune de a recrea o infrastructura a orasului programul 288 strazi i-a adus primului mot (ministru) al tarii o notorietate care i-a permis apoi actualului edil si sefului judetului sa castige alegeri doar aparand in aceiasi poza cu micul mot. In spatele acestei notorietati se afla in fapt destul cumetrii, rotiri si permutari de fondurile publice ale comunitatii in beneficiul partidelor si a averilor celor care le manipuleaza. Clar este faptul edilul orasului nu mai are acum autoritate asupra firmelor cu care se lua in gat pentru ochii presei. Se vede acum modul in care s-au executat lucrarile la nici 2 ani aparand gropi in asfalt, remedieri de cea mai slaba calitate, lipsa sau semnalizarea indolenta si primitiva a lucrarilor pe carosabile fiind tolerate fata de momentul initial cand era perceput ca caine de paza al banului public, fiind de fapt in faza de asi delimita teritoriul. De ce nu se poate face ordine? E clar ca cei care au semnat aceste contracte de lucrari nu au autoritate din motive pe care le-am enuntat mai sus dar si din incomptenta unor persoane care sunt bugetari de seama ai primariei angajati pe baza de deranj pardon oranj. Trec si peste acest aspect mentionand ca lucrurile evolueaza si ca din pamant a aparut programul cu izolarea blocurilor. Devizele umflate ale firmelor „agreate” sunt convenabile totusi locatarilor intrucat ei sunt pusi sa plateasca doar 20% sau cam atat din valoarea lucrarilor restul fiind platiti din bugetul local si fonduri guvernamentale. Acum aceasta este noua vaca de muls iar pe rol vor aparea fondurile europene pentru realizarea parcurilor din Hoia, Lomb, Faget. Mai avem perspectiva obtinerii de fonduri pentru realizarea Salii Polivalente care este de fapt un troc intre edilul sef si presedintele CJC (de cand consiliul judetean isi permite sa intervina asupra strategiei dezvoltarii urbanistice a orasului trecand peste consiliul local?) in care fiecare a spus „lasa-ma sa te las” intr-un dialog mediat de micul mare prim ministru care ultima semnatura in calitate de prim ministru a fost pentru realizarea stadionului! Lucrurile sant imbarligate, presa se face ca scrie din cand in cand piscand in interese proprii, micile afaceri fanariote ale unui oras subordonat intereselor unor oameni obscuri ajunsi membrii de seama ai cluburilor cu amprenta masonica acum in goana de a deveni medaliati merituosi ai bisericii ortodoxe. Mai sunt inca aspecte vizand viata noastra viitoare ce a fost afectata de aventura urbanistica a boomului imobiliar de mica retea ce functiona in administratia locala in care arhitecti, functionari ai primariei ai diverselor deconcentratelor sau directori ale firmelor de utilitati comisionau cu succes micile aventuri imobiliare ale analfabetilor spagari. Totul s-a desfasurat in lipsa de respect pentru viitorul si calitatea vietii in aceasta urbe dar in folosul celor care au inteles ca „functia bate banul”. Oricum aceasta sursa de coruptie aproape a disparut odata cu aceasta benefica criza insa mintea celor avizi de putere si bani se adapteaza si in aceste vremuri. Ma intreb ce sens are acest articol, este mai mult un exercitiu de moralitate de a spune lucruri pe care multi doar il intuiesc iar altii il carcotesc cu ciuda ca nu sunt si ei capabili de asa ceva, iar altii se tem asupra repercursiunilor de a face publice aceste adevaruri de nespus.

baba vodoo si presedintia

Stiu ca traim intr-o tara plina de farmec, pline de oportunitati neasteptate, pitoreasca fizic dar si prin natura oamenilor care o locuiesc, mioritica in cel mai profund sens, dar aparitia si invocarea fortelor oculte in precedenta campanie electorala si chiar in viata publica depaseste imaginatia unui om normal. Este mai mult decat penibil, este chiar mitocanesc sa-ti justifici ineficienta, esecul spunand public ca ti s-au facut farmece. Exista cercetari parapsihologice, posibil sa existe si oameni care se pot infiltra sau determina trairi in subconstientul altor persoane, exista si o traditie la nivel global vis a vis de aceste fenomene care depasesc in timp mitologia, insa a-ti justifica esecul public, pentru iertarea pacatelor, invocand o baba care arde chibrite intr-un pahar cu apa (deochiul) depaseste cu mult bunul simt. Dar ce este nou in asta in lumea politicienilor? Evident nimic nou insa cel care s-a culcat presedinte si s-a mai trezit inca o data „prostanac” incearca sa-si apere pozitia in fruntea partidului. Nu este un subiect care ma intereseaza pentru ca politica ma scarbeste insa primul care a apasat aceasta pedala a superstitiei este chiar „guzganul rozaliu”, sef al campaniei electorale din partea PSD. De fapt, citind printre randuri nu pot decat sa constat ca papusa vodoo este chiar „prostanacul” care e manipulat de catre aceste personaje care determina politica balcanica a PSD (Hrebe, Oprisan, Mazare, Van Ghelie si comp a se citi interlopi) si care chiar este prostit de acesti vraci politici sa creada ce spune. Grupul din curbura Carpatilor se afla in situatia de a pierde controlul asupra PSD intrucat paiata lor s-ar putea sa fie inlocuita si astfel raportul de forte s-ar schimba in interiorul partidului. Nu e greu de amintit ca cei invocati mai sus iau inlaturat pe rand pe Mitrea, Oprescu, Voicu si nu in ultimul rand grupul de la Cluj care il pusese pe prostanac presedinte de partid si de care apoi s-a dezis la presiunea eminentei cenusii defapt rozalii. Ce va fi fom vedea si ca sa inchei in ton cu ceilalti nu pot decat sa-mi fac cruce sa scuip in san si sa spun „Ptiu, piei drace…”. P.S. Tocmai am ratat un presedinte care se blocheaza la datul in ghioc (atac energetic) insa nu isi aminteste de vantul care la dat jos.

all that jazz

Este un titlu bun pentru un „post” la inceput de an nou dar de fapt este (sau nu) chiar vorba despre jazz. Si nu acel gen de jazz care a aparut in transmisiile de baseball in jurul anilor 1912 in Chicago (ce imi aduc eu din memorie aminte) ci despre varianta „coapta” adica de versiunile evoluate din aceasta categorie de muzica din anii nostri. In preajma Anului Nou pe un post, Mezzo, un concert de exceptie Diana Krall la Rio in 2008, mi-a adus in minte cronica unui „specialist” (asa cum ma pricep si eu in cresterea puilor sau gainilor) in jazz dupa concertul de la Bucuresti al aceluiasi artist . Mi-am amintit esenta articolului: spectacol bunicel, pacat de artista ca avea o sticla de whisky pe pian (nu spun ce marca pentru ca si asta era precizata). Pot sa inteleg ca pentru un pianist, alpinismul poate fi rar o pasiune, pentru un betivan sucul de portocale e un indemn de tuse sau grimasa, insa nu inteleg de ce trebuie sa ne pricepem la toate daca nu este asa. Barbatii, apriori, toti se pricep la femei insa in ultimii ani toti sunt experti in masini, politica, computere, gadgeturi electronice, mai nou in imobiliare. Nu e interzis sa-ti dai cu parerea insa chiar nu inteleg de ce sa scrii despre Sadoveanu daca nu ai citit despre Lizuca, fratii Jderi, Victoria Lipan si despre vanatoare? Sau poate ne incercam incompetenta intr-o claie de cuvinte adunate care sa dea o fatada si sa zugraveasca extrem de vizual ceea ce un om limitat nu poate patrunde. Pentru unii poate fi mai greu de inteles dar ignoranta este ridicata la rang de arta, are bacalaureatul luat, facultatea facuta „asa si asa” iar o buna parte din presa reprezinta argumentul suprem al victoriei ignorantei asupra bunului simt. Revenind inapoi la jazz pot sa spun ca este mai importanta exprimarea artistica si nu faptul ca o blonda canta cu o sticla (de whisky) pe pian. Daca as vrea sa ma duc la biserica cu babele as putea avea si o astfel de viziune, dar nu acesta este faptul ce ar trebui consemnat in cadru public. Ceea ce este cu adevarat important pentru multi este continutul si nu doar un detaliu care se poate substitui esentei consemnand astfel imaginea distorsionata a unui eveniment altfel remarcabil. Tot ceea ce am spus mai sus poate fi parafrazat in 3 cuvinte: „all that press”.

oglinda sparta

asa arata romania la sfarsitul anului de gratie 2009 dupa 20 de ani de democratie originala. Batai electorale (Timisoara 1 decembrie), televiziuni mincinoase, jurnalisti prostituati, presedintele ales de catre arbitrii de box, focuri de artificii, bataie pe mancare (fasole cu ciolan – ce altceva), defilari, parodia inaugurarii dupa 6 ani a 40 de km de autostrada, si lista paradoxurilor poate continua. Societatea romaneasca arata ca o oglinda sparta, divizata plina de cioburi care reflecta neclar si sinistru deformat realitatea unei lumi normale. Departe de a face obsesie pentru presa fie ea scrisa sau imprastiata in eter ea este de fapt oglinda societatii in care din pacate suntem reflectati. Citind prin editiile electronice de dupa sarbatorirea zilei nationale am putut sa constat efervescenta sociala generata de aceste vremuri de criza in pragul alegerii unui presedinte. Pe de o parte nu pot decat sa constat ca inclusiv intelectualii sau ma rog, intelectualii ce au parte de publicitate media au cazut in pacatul de a alege intre bine si rau, alb si negru, dulce si amar. In aceste conditii, esalonul 2 reprezinta haita care isi urmeaza exemplarul dominant. Chiar si in presa locala nu pot sa nu constat decat ca exista „ai lor” si „ai nostri”, asta nici la sase luni cand sugeau din biberonul cu miere al celui care acum e un prapadit de profesor de drept constitutional. Dulce e scandalul si mahmureala mintii in care se afla, amar e faptul ca accepta aceste droguri si inca nu se afla in situatia in care sa se intrebe de fapt cui foloseste acest circ si faptul ca sunt folositi si au fost programati sa reprezinta o rotita intr-un angrenaj a carui efecte inca nu le cunosc. Pentru bani, functii promise, popularitate sau poate mai putin decat atat, poate doar pentru ca asa e moda, au facut din presa o „scula” in mainile unor creiere diablolice. Nu, nu e vorba neaparat de mogulii din cele 2 tabere, e vorba de cei ce reusesc sa ne indobitoceasca, sa ne invrajbeasca, sa ne transforme in lemmingsi in folosul propriilor lor interese. Apropo mai e cineva lucid, mi-e frica sa va privesc in ochi pentru ca as putea sa vad sclipiri rosii sau portocalii? Cum vom reveni iarasi la normal, vom imparti lumea in inainte si dupa 6 decembrie?

lupta mea

„Popoarele fara onoare mai devreme sau mai tarziu si-au pierdut libertatea si independenta”. Este o profetie sau o concluzie? Este adevarata sau e falsa? Nu stiu, nu ma preocupa, dar cred ca onoarea unui popor este formata din onoarea fiecaruia in parte. Calatorind prin diverse cotloane ale lumii intrebat asupra zonei din care provin la inceput am raspuns cu fudulie, apoi cu temeri ca in cele din urma sa-mi nuantez originea. A fost un moment in care am inceput sa recitesc istoria in alti termeni decat cei care mi-au fost predati in liceu. Este interesant de citit istoria noastra si din alt unghi decat cel al educatiei implicite. Istoria Turciei se vede altfel de la Istanbul, Bucuresti, Roma, Londra sau Atena, dar asta nu inseamna ca nu a existat un trecut comun cu „bune si rele” pentru fiecare. Va propun sa cititi istoria Austriei, Ungariei, Cehiei spre exemplu prin prisma fiecarei parti. E un exercitiu de multiculturalitate, de acceptare, recunoastere si poate iertare. In ceea ce ma priveste cred ca istoria noastra nu se gaseste doar in cartile istoricilor nostri, poate uneori prea patrioti, si nu este mai murdara sau mai curata decat altele, mai obiectiva/subiectiva, nu se gaseste doar intr-un singur loc, si nu reprezenta un adevar unic. Trecand intr-un alt plan de pe aceste pozitii ar trebui sa ne privim sa ne acceptam si sa admitem ca suntem departe de a fi perfecti, corecti si imaculati. In fond aceasta este lupta mea cu mine, cu ceilalti, a celoralti cu ceilalti si asa mai departe. Apropo citatul de la inceput apartine lui Adolf Hitler si a fost scris in lucrarea „Mein Kampf” -adica lupta mea.

paralele inegale

o tara in care peste 60% a sustinut candidati ce vin din mediul protocomunistilor. calul lui patriciu a iesit spre regretul meu, fiind una din sansele de a avea un altfel de presedinte, nu neaparat mai bun dar altfel. au ramas sa se rupa in bucati, sa-si sfasie hainele, blana si penele Cocos si Felix motanul securist, Hrebe (guzaganul rozaliu) si Blaga (fata de bideu/buldogul) si lista cu animale politice poate continua. Ar fi o greseala sa spunem ca cine da presedintele va da si majoritatea care va da guvernul. Asta ar fi solutia de „liniste pentru tara”. Totul este posibil, dar revenind la cei 2 candidati pot doar sa constat in in acest moment ca electroratul se va polariza relativ egal asa ca va fi un scrutin strans. Doar daca? Si aici intervin bombele pe care le vor arunca staffurile de campanie pe ultima suta de metri: dosarele obtinute de Vanghelie de 0215 si cele pe care le-a colectionat presedintele. Caractere: petardele si fumigenele vor face destula ceata sa ne procopsim fie cu un presedinte marlan si mitocan, dur, permanent conflictual, dar direct, insa autoritar peste acolitii sai fie cu o figura marketabila de presedinte, cu imagine buna, insa dirijat, influentabil si santajabil fara alt principiu decat acela de a arata bine de afara, fara teluri clare, un impaciuitor nativ sau ma rog o martoaga de presedinte. Am fost prea dur sau prea patimas insa cred ca la fel de echidistant ca si ziaristii nostri, morali si formatori de opinie. Externe Am sa schimb abordarea si sa privesc lucrurile din exterior. Basescu e un tip cu care e greu sa faci diplomatie, spre deosebire de Geoana. Cu Basescu insa nu mi-e frica de bau bau de la est si nord, bau bau care reprezinta cel mai mare pericol asupra economiei noastre firave si a statului nostru finalmente. Chiar daca face fata cu suscces mediului diplomatic in Geoana nu pot sa am incredere intrucat in spatele sau se afla primele linii ale acestor agenturi mascate provenite din esalonul 1 al partidului de unde provine. Diplomatia nu se mai face demult de presedinte ci de catre profesionistii de la externe, firme de lobby, servicii specializate de informatii, etc. Media Sunt tulburat de isteria care s-a declansat asupra lui Basescu in mod focalizat. Daca tunurile mogulilor mai trageau si salve ar fi perceput aceste televiziuni si presa in mod diferit, insa indarjirea incrancenarea sunt motive sa te intrebi ce interese sunt in spatele acestora si daca informatiile aruncate depre despot nu sunt intoxicari care sa-l determine pe Basescu sa cedeze asa cum Constantinescu a facut-o cu 6 luni iniante de terminarea mandatului facandu-i calea neteda la Iliescu. Aici despre Geoana numai de bine, adica nu am nimic de spus decat ca se complace sa aiba astfel de aliati, si asta e suficient sa inteleg moralitatea cu care se desfasoara acest razboi. .Intern Ma inspaimant cand ascult discursul lui Geoana care in principal se bazeaza pe interventia politicului in economie (chirii subventionate, aparat administrativ nestructurat) care se bazeaza doar pe cheltuirea banului public prin cresterea impozitarii mediului privat, ceea ce va duce la iesirea din criza printr-o cheltuiala si indatorare mult peste ceea ce mai poate suporta economia si stabilitatea financiara a statului. Basescu e mai rezervat insa nu pot sa imi dau seama cum va scoate camasa. Votul meu este insa in favoarea descentralizarii, autonomiei locale (nu teritoriale), si eliminarii verigilor birocratice si decizionale din aparatul central. Dealtfel orasul acesta nu va avea decat de pierdut cu Geoana presedinte si asta nu este o sperietoare pentru ca membrii de elita ai partidului (Rus, Dancu, Puscas, Soporan) au fost rastigniti de catre Vanghelie, Mazare, Oprisan, Nastase, Hrebenciuc a caror resentimente pentru tinutul de dincolo de munti sunt evidente.

PS Desi e clar care ramane optiunea mea ma bantuie gandul ca inca 5 ani un presedinte marlan. Insa mi-e frica mai tare de oamenii ascunsi, lasi si mincinosi decat cei ce iti spun verde in fata ce cred.

Geoana presedinte

acest articol este un bau bau si va fi tratat cu atare, orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare insa perfect posibila: va veni sau a venit vremea primelor rezultate, depinde cand veti citi acest post. nu va fi deloc spectaculos si asta pentru ca este exact cum spunea Geoana: primul tur inseamna un vot politic dat partidului favorit, deci candidatii vor lua procentele care le iau partidele plus inca ceva. Inseamna ceea ce se stia demult, adica faptul ca in turul 2 va fi intre basescu si geoana, adica cea mai proasta varianta din cate se putea. Ambii sunt sustinuti de partide care asa cum am vazut in ultimele 6 luni au luptat sa prinda cat mai mult din ciolan iar acum au ajuns fata in fata ca intr-o infruntare intre 2 caini de lupta in care maraitul, latratul s-a terminat si incep sa-si muste din cefele groase.
Ce ar inseamna ca Geoana sa ajunga presedinte: inseamna in primul rand ca este un loc vacant in partid si din pacate nu diaconescu va fi in tabara castigatoare chiar daca va fi numit presedinte ci tot „elita” formata din Vanghelie, Oprisan, Mazare, Hrebenciuc si Nastase care nu il vor mai controla pe presedintele geoana iesit astfel de sub influenta lor ci vor controla serviciile si astfel si pe Geoana si tara ceea ce este o alternativa echivalenta cu rapacitatea lui Basescu dar intr-o versiune mai periculoasa din punctul de vedere al vulnerabilitatii tarii in plan extern. In acest caz presedintele tarii, adica Geoana va purcede impreuna cu coalitia nou creata la programul sau politic care nu inseamna altceva decat bani pentru clientela sa proveniti din bani europeni si ai bugetului totul imbracat in proiecte frumos cosmetizate de dezvoltare „durabila” a tarii: pentru sanatate, agricultura, etc iar ceea ce va ramane efectiv nu vor insemna nimic altceva decat bani irositi in proiecte neperformante, ca si in guvernarea Nastase. Mai inseamna pastrare locurilor de munca pentru toti bugetarii, si plata acestora dintr-un sistem sleit si impovarat de lipsa banilor de pensii. Inseamna impozite marite in sistemul privat, adevaratul motor al economiei, cu costul iesirii din criza prin cresterea datoriei tarii si trecerea tarii intr-o categorie de investitii nesigura, ceea ce va fi in avantajul Rusiei care va reusi astfel sa preia initiativa in zona prin subminarea economiei si asa subrede. Mai inseamna intoarcerea noastra cu inca 10-12 ani atat ca democratie cat si ca nivel de trai insa intr-un climat de „pace sociala”. Nastase va deveni presedintele senatului, alti oportunisti vor iesi din vagaunile partidului iar zonele tarii se vor dezvolta asa cum trebuie dupa hartile electorale ale voturilor, iar administratia locala va incepe sa se „roseasca” de catre acei nou numiti care vor trebui sa asculte si sa serveasca interesele clientilor politici. Pe scurt va fi liniste, atat de liniste incat vom astepta cu bucurie orice investitie, precum vanzarea resurselor de gaz catre rusi, subminarea energetica a tarii, ultimele active ale unui popor iresponsabil care si-ar vinde si mama pentru 3 mititei si o bere, darmite votul.
PS. Exista si un PS si asta inseamna ca mi-ar placea de Geoana presedinte in conditiile unei majoritati de dreapta si PSD in opozitie. Ce mi-e Geoana ce mi-e Basescu daca macar putem indrepta cate ceva.

apocalipsa electorala

Trecand alene prin oras mi s-au oprit ochii pe un afis cu 2 urechi clapauge pe care scria: „impreuna vom invinge” sau asa ceva. M-am gandit un pic si am cugetat: bine, bine vom invinge dar apoi ce facem? Eu voi fi multumit o zi ca tu ai invins si tu invingatorule ce vei face dupa aceia pentru ca asta nu mi-ai spus. Ma gandesc ca ai buni sfatuitori pe Vanghelie, Oprisan si Mazare, Hrebenciuc, Voiculescu si tara e pe maini si portofele sigure. Probabil ca vei rade ca o baba stirba in poala ca m-ai fraierit. Altul de colo smechereste imi zambeste si imi spune „de ce le este frica nu scapa”. Aha deci scopul e sa-i „frigem” pe nesimtitii ceilalati, precum un vechil pe argati. Bun ei nu scapa, dar daca eu te ajut cu ce ma aleg? Iar o sa inceapa hartuiala, sa se alerge, injurandu-se si tarandu-ne intr-o neterminata balacareala, iar eu ii fac jocul… Ce fraier. Sa vad nesimtirea si intoleranta ridicata la cea mai inalta functie in stat. Altul ma ia cu „Hai romania” dar chiar nu stiu e vorba de un meci de fotbal, handbal sau altceva si nu pricep eu, oricum pot castiga pierde face remiza, sau de ce nu un blat. De fapt doctorul primar are o atitudine vesnic indolenta si superioara de jmecher mancator de seminte. Mai e unul acolo care imi spune de bunul simt, iar el uitand ca e in campanie si-a inceput discursul in parlament la incercarea de investire a unui pseudoguvern astfel: „Ce cautati in aici domnilor? Aici e parlamentul Romaniei!” ca si cum un om ajuns acolo a facut un sacrilegiu sa stea alaturi de zeitatile alese ale tarii. Sa vorbesti de bunul simt atunci cand nu il ai este ca si cum ai vorbi de educatie scobindu-te in nas. De fapt acest personaj recosmetizat, casatorit urgent pentru campanie ajuns presedinte de partid era intr-o vreme bufonul si pajul unor interese petroliere si cred ca daca va ajunge presedinte el va sta pe o perna sa noteze ce ii va dicta petroarhitectul din jiltul prezidential. Cam astia sunt, pentru ca ceilalti 3 Jiji, tribunul si ungurul nu prea reusesc sa apara in peisaj. Bun, bun si eu trebuie sa aleg din aceste catastrofe, raul cel mai mic. Din cei 4 cavaleri ai aceste miniapocalipse as alege probabil calul, pentru ca cei 7 magnifici (4+3) sunt jalnici, iar unul din ei va fi pentru 5 ani presedintele nostru.